lucruri neobişnuite, ciudate

din fluxul de imagini care curge dinspre japonia mi-a atras atenţia întâmplarea unuia fugind pe scările unui bloc, iar în urma lui valul negru şi furios ratându-l de puţin. dar asta ştiam, e un fir subţire care se poate rupe sau nu, depinde de şansă. mi s-au întâmplat lucruri de gen, ştiu cum e.
mai mult mi-a rămas gândul la japonezul ăla care privea resturile casei sale, unde-i pierise toată familia, soţie, copii şi nepoţi. plângea şi regreta că a preferat să stea la serviciu şi să-şi facă datoria, în loc să fie alături de ai săi, să scape sau să moară odată cu ei.
mă ating întâmplările insolite.
din acelaşi motiv, al interesului pt insolit, aş fi urmărit cu multă atenţie şi relatarea unui român care să fi preferat să nu fugă acasă, ci să stea la serviciu, să-şi facă datoria pt care este plătit.
poate au dat-o, dar mi-a scăpat mie.