curvei care mi-a furat poemele
unii spun c-ar trebui să ne ţinem departe
resentimentele de poezie,
să ne ţinem abstracţi, şi au într-un fel dreptate,
dar, hiisuse! doişpe
poezii pierdute şi nu păstrez copii şi ai şi picturile
mele
cele mai bune; e sufocant:
vrei că mă distrugi cum vor toţi?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei asta fac curvele,
îmi curăţă buzunarele
cînd sînt prăbuşit.
data viitoare ia-mi mîna stîngă sau una de 50$
dar nu poemele mele:
n-oi fi eu Shakespeare
dar uneori pur şi simplu
nu-mi mai ies altele, abstracte sau nu;
o să fie mereu bani şi curve şi beţivi,
pînă-n ultima clipă,
pîn-o să cadă şi ultima bombă,
dar, cum zice Dumnezeu,
stînd picior peste picior,
Observ că am făcut mulţi poeţi
dar prea puţină
poezie.
bukowski e subversivul, iar literatura lui (romanele sunt tot poeme, ceva mai lungi) e contracultura. dar nu e doar asta.
bukowski se livrează total şi neintermediat, ca o ştire de presă, cu toate astea textele lui nu se epuizează la lectură, şi nu la o singură lectură, la oricâte. dar nu e doar asta.
bukowski poate fi citit dimineaţa sau seara, cu chef de poezie sau fără, proaspăt la minte sau obosit, e sigur că te va atrage de partea lui, adică de partea poeziei, câţi mai pot face asta? dar nu e doar asta.
bukowski e ceea ce fumează, cum ar zice arghezi, toţi am vrea să fim aşa, dar nu ne permitem. dar nu e doar asta.
bukowski vorbeşte mai tot timpul despre sex sau despre singurătate, dar el de fapt vorbeşte despre supravieţuire în toate minţile, un lucru care lumii îi iese tot mai greu.
bukowski nu promite mai mult decât poate face, dimpotriva, arta lui nu promite aproape nimic, dar face enorm.
Bukowski este platonic, desfiinţează de fapt poezia, o reduce la ceea ce rămâne doar la gând, idee. Poezii fără metrică, fără rimă, impresii tehnologice (a se vedea oda închinată microprocesorului 8088), imagini statice, metafizice. Fiind în acelaşi curent beat cu Ginsberg, deosebirea este mare, Ginsberg este poetul şi Bukowski anti-poetul, dar amândoi scriu.
RăspundețiȘtergerenu înţeleg cum desfiinţează poezia, poate mistica poeziei, dar asta nu e rau neapărat.
RăspundețiȘtergereoricum, mie nu-mi place numai bukowski, ceea ce spune el despre poezia lumii eu o înţeleg ca pe o arta poetica a lui. nu ma împiedica deloc sa-mi placă sylvia plath, pavese, t.s. eliot sau chiar autori pe care lumea i-a uitat sau n-a ajuns sa-i cunoasca îndeajuns. bukowski nu epuizează poezia, găseşte doar forme noi şi sensibilităţi noi, ceea ce ar trebui să facă, în principiu, orice poet. aşa cred eu că ar trebui, deci nu să sugă la infinit la ţâţa metaforei şi sa dea ochii peste cap de o plăcere pe care o suspectez de inautenticitate