marți, 18 ianuarie 2011

cafeneaua de noapte

barul minuscul luminile lui scintilând
printre valuri.

eram cu prieteni
desenam cu degetul pe masa udă o ancoră
era bine
ancora dispărea repede.

părea că un timp va fi linişte
de flux şi reflux cu valuri prelungi.
prietenii mei vorbeau mă priveau cu ochii lor roşii
meditam: cineva poate să aibă ochii şi roşii
dacă asta îi face plăcere.
feţele lor erau roşii.
barmanul se străduia să afle ceva de la mine
mi se părea normal
să-l aud întrebând. omul vrea să cunoască
asta e lăudabil
curiozitatea în sine e un lucru benefic
barmanul avea mâinile roşii.

încercam să-mi aduc aminte un vers. îmbătrânesc
atât de rapid
încât aş spune
că versurile de săptămâna trecută
sunt scrise la tinereţe. aşa
şi nu privi în tavan
tavanul e roşu.

a venit primăvara îmi testam memoria
hei auzeam dinspre prietenii mei
a venit primăvara a venit bâlciul.
poate doreşte ceva îşi dădea cu părerea barmanul
la marginea oraşului
printre gropi şi ridicături de pământ
inundate de iarbă.
s-a oprit într-o seară
ca o pasăre venind de departe un fel de elicopter ruginit
clămpănind din table şi lanţuri.

ce i-ai dat dom’le ziceau
de pe la mese consumatori cumsecade.
un nechezol pă cuvânt
da o fi vrând ceva
poate vrea salvarea poate vrea pompierii
poate vrea acasă la mama lui.

cuvintele lor făceau holograme prin bar
să stai să te uiţi! ei au mai stins din lumini
nu le plăcea. părea că ne ducem la fund
mi-am aprins o ţigară
jarul ei îmi lumina poziţia scintilând printre valuri
până departe străbătea












4 comentarii:

  1. "îmbătrânesc
    atât de rapid
    încât aş spune
    că versurile de săptămâna trecută
    sunt scrise la tinereţe."

    RăspundețiȘtergere
  2. frumoase versuri, frumos si comentariul

    RăspundețiȘtergere