sâmbătă, 21 aprilie 2012

pădurea norvegiană

watanabe n-are nici douăzeci de ani şi zice: citeam şi citesc mult, dar nu literatură variată. îmi place să recitesc cărţile favorite.


nici chiar aşa, frate! la ani doozeci, vorba unui cântecel, citeşti, nu reciteşti. vremea recitirii e mai încolo. de aia şi de altele - prea mult control de sine la watanabe ăsta!  - personajul mi se pare cam de sinteză, după gustul meu.

dar poţi să ştii cu japonezii!

ca idee însă, sunt perfect de acord cu recitirea. nu toate cărţile sunt pt noi. trebuie să învăţăm să selectăm cărţi de care avem nevoie şi să recitim periodic. am recitit mult dostoevski şi faulkner cu vreme în urmă, dar acum nu mai simt nevoia. nici recitirea la nesfârşit nu mi se pare un lucru prea inteligent.

2 comentarii:

  1. recitirea poate fi dezolantă. garcía márquez de pildă...

    RăspundețiȘtergere
  2. depinde de ce reciteşti. când reciteşti ceva ce te dezamăgeşte, pt scriitori e un exerciţiu bun, adică ai de învăţat. :)

    RăspundețiȘtergere