martie, martie, mărţişor,
ai dat drumul la izvor.
risipind şi nori şi ceaţă
tu trezeşti din nou la viaţă
iarbă, gâze, flori, albine...
eu de-aceea ţin la tine!
poezia această n-o fi având cine ştie ce calitaţi, dar are una f. importantă, sentimentală, pt mine: este prima poezie învăţată pe dinafară la şcoală. era în manualul meu de nu mai ştiu ce clasă, întâi sau a doua.
aşa că emoţia cu care trebuie s-o fi recitat copilul care am fost, încerc s-o transmit astăzi tuturor doamnelor şi domnişoarelor care urmăresc acest blog.
o poezie candida :)
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru acest martisor candorii pe care ai pastrat-o in tine :)
cu multa placere, pandhora, multumesc, karina!
RăspundețiȘtergerea ce drăguţ!
RăspundețiȘtergerese mai invaţă poezia asta, puck?
RăspundețiȘtergerechiar nu ştiu, o să întreb mâine pe la învăţătoare.
RăspundețiȘtergerece greu m/am prins, predai engleza
RăspundețiȘtergereda :D
RăspundețiȘtergererăspunsul a fost nu. nu e nici o poezie cu mărţişoare în manualele şcolii noastre. acum totul e alternativ, poate în altele sunt.
RăspundețiȘtergerepai nu orice poezie, ma interesa numai asta
RăspundețiȘtergeredacă nu e nici una cu martisor, inseamna ca nu e nici asta:D
RăspundețiȘtergerenu o retinusem pe derost, le-am dat doar detalii şi degeaba.
ce/or fi memorand unii, frate...
RăspundețiȘtergere