vineri, 28 ianuarie 2011

celălalt

mi-ar fi plăcut să-l cunosc pe tatăl mamei.
era un om înalt. şi cuminte.
cam atâtea cuvinte folosea ea ca să-l descrie. 

dacă mama semăna cu tatăl ei, înseamnă că îi plăcea să facă treabă, că vorbea puţin şi că nu se certa cu lumea.

cred că era vânos, sau aşa credea el despre sine. ridica plugul din brazdă şi-l arunca în căruţă. de la asta i s-a şi tras. s-a rupt ceva în el, a făcut o hernie abdominală.

se lega cu brâu peste mijloc şi a continuat să are, că nu era să lase pogoanele aşa. aveau multe pogoane, el şi nevasta lui, mama lia. nu era să le lase nerăriţate şi nesăpate, nu era să lase grâul pe câmp. nu era să lase snopii netreieraţi. dar miriştile n-a mai putut să le are şi probabil văzuse şi nevasta lui că i se varsă maţele când scoate brâul.

s-au dus cu carul cu boi la bucureşti la spital, el a rămas acolo şi mama lia s-a întors cu carul cu boi. tot cu carul cu boi a plecat să-l aducă acasă, când a primit veste că-l externează. dacă mama avea cam zece ani, trebuie să fi fost prin 1925. E ceva pt o femeie de vreo treizeci şi cinci să meargă şaizeci de kilometri cu carul cu boi prin sate adormite, pe câmp şi prin pădurea râioasa. mai tot ce era de povestit la vremea aia se întâmpla prin păduri sau pe câmp. iar mama lia era o femeie făcută economicos, din puţine kilograme de carne, piele şi oase,  bine puse la locul lor şi bine legate cu nervi.

când a ajuns la spital era dimineaţa, tocmai bine, el a ieşit pe uşa spitalului şi i-a spus de acolo, n-o fi fost prea departe, că trebuie să vină un doctor anume să-i semneze hârtiile de externare. să mai aştepte puţin. a  aşteptat, nu foarte mult, dar el n-a mai ieşit viu, i l-au adus mort.
dacă tot venise să-l ia cu căruţa. 

îi mai făcuseră o injecţie înainte de plecare, din injecţia aia a murit, zicea mama.

3 comentarii: