întâmplări cu creierul meu. altceva

prin grădina mea nu trecea sena
ci şuţa
legătura mea pe apă cu new york valparaiso murmansk
trecea prin sabar -
aş fi putut da drumul unei bărci de hârtie
cu speranţa
că ea va acosta la melbourne...
dar să spun despre munţii cafenii şi mările de tuş
albastru. despre cerculeţele cu oameni exotici. dunga
groasă a amazonului îmi dădea frisoane; aş fi dorit să
mă cufund în albul din marginea de jos, în
antarctica pe unde venea un curent rece dinspre uşă.
oh oame ticăloase oame!
într-o vară şuţa a secat de tot dar de tot. se întâmpla
în fiecare an dar când faptele converg... când şi eu
ajunsesem la marginea lumii de hârtie şi vis... acum
aici pereţii albi nu pun problema divagaţiei. e drept
noaptea după ce adoarme tot blocul poţi pune
urechea poţi simţi răceala pietrei de calcar
desprinsă din munte. poţi percepe freamătul scoicilor
şi precambrianul începe să pâlpâie ca filmele care
rulau pe o pânză albă fixată de peretele şcolii.
simţi o nelinişte. încerci să
răspunzi strigătului care se stinge în perete dar glasul
îţi este dezarticulat ca al puiului de prepeliţă şi apoi
n-ai tulbura somnul celor din preajmă?
ah dar desigur viaţa e vis. te visează cineva care se
va trezi un moment
iar apoi va visa altceva altceva