miercuri, 5 martie 2014

cum și de ce am scris marin preda și mitul omului nou. episodul 3

în cele două luni de vacanță am scris complet textul lucrării și m-am prezentat cu el la profesor spre toamnă.
e un text critic, am zis.
critic...
și polemic, am adăugat.
și polemic, a zâmbit ironic nicolae manolescu. o să vedem. bine că l-ai scris, culege-l repede la calculator și adu-mi-l printat, nu pot să citesc manuscrisul tău. ai grijă să nu pierzi termenul de depunere a lucrării.
am reușit cu chiu cu vai să copiez textul lucrării pe calculator, a fost mai greu decât s-o scriu. l-am copertat și l-am depus la termen, lăsând un exemplar profesorului. nu-i spusesem la ce mă refer când foloseam termenii critic și polemic ca să-l  caracterizez succint. mă gândeam mai ales la pasajul luării cam peste picior a ideii cum că moromete ar fi un țăran-filosof, când mie mi se părea că e doar isteț și cam leneș și mai ales la scena revoltei de pe arie a țăranilor, înăbușită cu armele de către miliția comunistă, scenă tratată în registru comic-bășcălios de către naratorul care se identifică transparent cu autorul moromeților II și comentată în același registru de criticul valeriu cristea. nu am acordul profesorului nicolae manolescu pt a scrie aici despre reacția d-lui, iar lucrarea era era depusă deja. și, mai ales, n-aș fi schimbat nimic, în caz că.
a urmat inspecția de grad, comisia a venit după niște peripeții prin drumul taberei, pe o stradă în formă de U răsturnat și cu comentarii despre locuri ale profesorului care pe timpul lui chao comunica, printr-un fir tras de la un bloc la alt bloc, cu dorin tudoran și altele despre mersul învățământului etc.
lecțiile au mers șnur.
la discuții, m-am uitat la ce scrisese profesorul în registrul de inspecții. lucrarea poate fi publicată, era ultima propoziție și asta era tot ce conta pt mine.
dar nu ți-e frică, o să-ți pui lumea-n cap.
am dat din umeri, nu-mi pasă. am zis ceva, scriu ce cred, poate. nu scriu la comanda nimănui și mai ales nu mă autocenzurez de dragul nimănui.,,,,

2 comentarii:

  1. Am citit în ediția nouă „jurnalul intim” al lui Preda. El chiar credea și era interesat de a scrie romane cu și despre comuniști, o lume complet falsă pe care o bănuia eternă și pentru el a și fost pentru că a murit cu 8 ani înainte ca ea să crape. Romane ca Risipitorii sau Marele singuratic nu mai prezintă chiar niciun interes, e o lume abolită și uitată ca o lege devenită caducă. De ce? Încerc să înțeleg... Și lumea lui Robinson în care Vineri e sclav din oficiu sau al lui Richelieu din Dumas e abolită, dar e totuși vie. pentru că punctul de vedere al lui Preda (Titus Popovici, Lăncrănjan, Săraru, Fulga etc.) e unul fals asumat. Autorul știe că minte și continuă să mintă. Ceea ce nu se petrece în „Întîlnirea din...” sau „Moromeții I”. Idilizarea lui Moromete (unu) nu e a lui Preda ci a criticilor lui (E. Simion etc.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. este important pt mine sa aflu asta, eseul meu a aparut inainte de jurnalul intim si nu l-am citit la vremea aceea. unde se poate comanda editia noua? la ce editura a aparut editia noua?

      Ștergere