marți, 7 decembrie 2010

pubela de gunoi


modelul nostru din micro doişpe e pubela de gunoi

din centrul parcării. am vrut să scriu asta de ieri
dar nu-mi ieşea deloc. îi tot dădeam cu iarna.
era cald
voiam puţină răcoare
creierul se juca şi el n-avea ce face:
dumnezeu a pus o cortină de fulgi de zăpadă
în jurul parcării
lumea s-a micşorat. lumea e cât parcarea.
pubela e soarele nostru
iar urmele de paşi către scări sunt raze solare.
astăzi înţeleg ce voiam. nu mare lucru. să scriu puţin
(scrie în fiecare dimineaţă o pagină
pe inima goală!) despre pubela asta
dar nu reuşeam nici puţinul ăla.
mi se părea derizoriu. cum să scrii despre o pubelă
cine e fraier să creadă. voiam să-ncep aşa: am instituit
postul de filosof în micro doişpe l-am scos la concurs
l-a câştigat pubela. ridicol
nu? apoi fel de fel de filosofeme. de ce să căutăm departe
ce e chiar lângă noi? bla-bla-bla
eram conştient că nu ţine eram amărât
a venit iar pasa aia nasoală
iar nu pot să scriu mă blochez în tot felul de farafastâcuri
cu pubele cu filosofi
când era atât de simplu de spus că de dimineaţă aveam
inima atinsă de rouă. egală cu sine
primea în sine lumea.
cu toate că                                                                                 
                                                                                                                                                                                                     
              
   photo © ioana  geacăr

4 comentarii: