marți, 14 februarie 2012

sancta simplicitas

o bătrânică din zonele calamitate şi intens mediatizate zilele astea, întrebată dacă are cu ce se încălzi, a spus reporteriţei că deh! mai pune şi ea pe foc ceva lemnişoare, ceva cărţi, ce să facă.
reporteriţa n-a zis nimic, ea căuta senzaţionalul ca orice reporter, dar nu l-a găsit. se aştepta să audă că băbuţa trage un gât de tărie şi se bagă în cârpe, poate, ştiu eu? dacă d-l toader, pedelist de frunte, ştie că toţi cei 74 de morţi (minus unul...) au murit beţi...
pielea sensibilă de pe creierul meu a reţinut cum se încălzea femeia cu cărţi. nu citindu-le, ci punându-le pe foc.

vorba ceea, dac-aş fi unul dintre acei autori care se respectă şi sunt respectaţi, aş produce acum ceva ditirambi spre gloria cărţii, ceva elegii legate de decăderea ei, dac-a ajuns din ce-a fost un biet combustibil solid precum cocenii de porumb! dar nu sunt dintre acei autori.

mă gândesc ce cărţi să fi avut bătrâna în casă, desigur manuale vechi de pe când copiii ei, acum adulţi cu rosturi pe undeva departe, mergeau la şcoală. cărţi de premii la sfârşit de an şcolar, poate şi volume date obligatoriu la prăvălie o dată cu sticla de ulei sau de gaz, cum se proceda pe timpul lui chao. mi-amintesc că găseam cândva prin genul ăsta de case şi prăvălii opuri de valoare şi le salvam de la utilizare ca hârtie de şters la cur.
să fim realişti. bătrâna se încăzea şi ea cum putea. nu punea pe foc semnificaţii, doar obiecte. iar dacă vrem semnificaţii, cărţile îi salvau viaţa. dar nu cred că din cauza asta reporteriţa a înghiţit ştirea şi nici n-a clipit.

4 comentarii:

  1. parcă le şi văd. sunt genul de cărţi pe care le găseşti prin poduri.

    RăspundețiȘtergere
  2. prin podurile caselor vechi din tgv, când se făceau demolări, s-au găsit carţi şi reviste din interbelic şi chiar mai vechi f mişto

    RăspundețiȘtergere