pentru că fusese sâcâit de securitate ani de zile,
și nici măcar nu știa de ce, existau doar vagi bănuieli cum că tatăl lui fusese
legionar, anatol se hotărâse se reziste prin cultură. se trase de prin cârciuma
unde sporovăia cu amicii verzi și uscate și unde aveau masa lor de tablă vopsită
verde, cu o gaură în mijloc, dracu știe de ce. aici bem noi și fumăm, până o să
umplem cu scrum gaura aia, zicea anatol pe vremea aia. și apoi râdeau și ce
bine era.
dar lucrurile bune se plătesc scump.
când termină facultatea, își găsi post de suplinitor
în învățământ într-un sat aproape de creierul munților, un biet sat țigănesc,
unde anatol se simți foarte bine. țiganii adunau afine din pădure și din poieni,
ciuperci și ghebe pe care le duceau la oraș, sau le vindeau la marginea
drumului la turiști. aveau și căprițe, aveau și găini și-l aprovizionau astfel și pe domnul profesor de română sau de franceză, pe anatol, specialitatea era după cum se
nimerea în anul ăla să lipsească titularul de drept. v-am adus lăpticul și
ouăle, dom profesor, zicea cine le aducea, vreun căpșor cu părul zburlit, cu
coșuleț de nuiele în mâini. bine, lasă-l acolo, zicea dumnealui cufundat în
citit cum era. mi-a zis mami să-mi dați și banii, că-i strânge să-mi teneși, șort
și maieu de paști, ascuțea ochii spre el căpușorul.
anatol făcuse o pasiune pentru cultura dacică.
citise pârvan și densușianu, dar asta nu era nimic pe lângă ce aflase apoi, nu mai
știe nici el de unde și cum, despre comoara culturală dacică ocultată de fortele
cuceritorilor romani și ale urmașilor lor. de
ce nu apare pe columna lui traian nici un translator? în ce limbă vorbeau
romanii cu dacii?
așa descoperise el că limba română, pe care dacii o
vorbeau și pe atunci, e mai veche decât limba latină, ba chiar că latina e o
continuatoare în linie directă a limbii române. ce ne-au făcut ăștia sute de
ani, ce ne-au îndoctrinat, ne-au umilit
și ne-au furat trecutul și gloria, rostea împietrit anatol.
se apucă să strângă pietre de râu, anume roci care
se spărgeau în lespezi subțiri dacă le loveai cu pricepere. aducea lespezile
acasă cu faitonul tras de măgarul vreunui sătean, țiganii aveau și măgari. înșira
lespezile prin curtea casei abandonate în care trăia și se străduia apoi să
citească mesajele dacice ascunse atâta vreme sub râu. auzise că un poet de prin
buzău citea deja pietrele dacice, și descoperise epurasusarupe, o anagramă a mesajului usidepipurusa. el de ce n-ar putea? mă rog, el nu avea nimic cu
purusha, precum se decisese să aibă
de-acum încolo poetul din buzău.
sătenii au văzut ce face domnul profesor, curtea lui
arăta bine pavată cu lespezi. au început și ei să le spargă, să-și facă garduri și case și
chiar să vândă.
anatol are și el aproape gata un dicționar român-român(dac)-latin,
din care se vede ca lumina soarelui de pe cer cum asin din româna dacilor liberi devine asinus în limba latină. quod erat demonstrandum, găsi el într-un manual de latină de clasa a
opta, și i se păru că se potrivește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu