aveam un an la dispoziție și circa 100 de pagini de scris. m-am gândit că pt scris am nevoie de timp liber continuu, nu așa pe apucate. timpul potrivit ar fi fost în vacanța de vară, dar până atunci lucrarea să fie clară în cap, să nu trebuiască decât turnată pe hârtie. mi s-a părut acceptabil, așa că am strâns teancurile de cărți, opera lui preda, cărți și reviste cu articole care mi-ar fi putut fi de folos. evident, nu prea îmi erau de folos, cine să fi scris articole realmente critice despre preda în timpul comunismului?
am reluat lectura,notând în caiete de documentare fraze, atitudini, voci, mesaje, distingând ceea ce spun personajele de ceea ce spune naratorul, iar apoi distingând de o voce nouă mai subtilă, o voce de care autorii se lasă vorbiți, fie că vor fie că nu vor, pt că este o voce supratextuală, pe care în genere scriitorii nu o controlează, e vocea vremii și lumii în care trăiesc, este mentalul comun care domină un grup social, o categorie socială într-o perioadă de timp limitat. într-un fel sunt gândite valorile pe vremea lui slavici, în alt fel pe timpul lui preda. într-un fel vede, lucrurile h, p. bengescu, altfel le vede preda, contemporani fiind în anii 50, un tânar de la țară sărac și fără studii, ajutat de grupul de scriitori tineri de orientare socialistă din jurul lui geo dumitrescu și mrp. vocea supratextuală la preda este a unei gândiri comuniste, ea aproba tacit orice abuz în numele ideii că satul românesc și locuitorul lui trebuie distruși și înlocuiti cu satul nou și cu omul nou comunist. absolut nimeni nu gândește altfel, moromete nu mai are nici el forța de iradiație a unei persoane libere din moromeții I, ci este decăzut la nivelul unui bătrânel cârcotaș care face și el comentarii cu vechii prieteni în curtea lui, deci e o voce necreditabilă în moromeții II. glasul lui nu mai contează în sat. comunismul e bun în teorie, doar că e pus rău în practică. sunt de vină sabotorii, incompetența activiștilor de tip vechi, ce trebuie înlocuiți tot cu activiști, dar cu ceva școală, din categoria omului nou, comunismul e viitorul. asta spun romanele risipitorii, intrusul și cel mai iubit dintre pământeni.
am observat studiind variantele, cam 4,ale risipitorilor, cam ce modifică preda când își rescrie textele. ei bine, le revizuia din punct de vedere politic, le actualiza în funcție de meandrele gândirii oficiale de partid și de stat. una este prima variantă, cea din anii 60, și altfel este ultima variantă când naționalismul își face și el loc în discursul oficial al regimului. la fel se întâmplă și cu personajul niculae, în moromeții II un activist mediocru, fără gândire personală asupra evenimentelor, pt ca în marele singuratic autorul să-i confecționeze alt discurs, din ideile lui moromete, cârcotașul și discreditatul, sortit să dispară.
din întâmplare în perioada de documentare am dat peste niște lucruri f interesante în revista memoria. am descoperit că răscoala țărănească a bieților oameni cărora li se luau toată recolta pe motiv de cote neplătite fusese reală, iar consecințele ei tragice pt mulți țărani. iar preda ironizează situația, o tranformă într-o scenă comică, spre satisfacția unui critic literar de valoarea lui valeriu cristea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu