îngerul lui andrei dosa

a trebuit să citesc de două ori, în după-amiaza de ieri, cartea lui andrei dosa, american experience. asta pt că prima lectură a fost defectă, nu am ajuns cu adevărat la text, mă opream la coaja lui. coaja textului era ireproșabilă, dar mizele mi se păreau mici, iar relatarea și descrierea păreau singurele mijoace de transfer de sens.
a doua lectură mi-a arătat dintr-o dată, ca o revelație, miza textelor lui dosa: lumea povestită de cineva plecat în america să câștige în scurt timp bani de-un logan, personajul fiind un tânăr cu studii mult peste munca pe care trebuie s-o facă, cu multă empatie pt natura umană, dar mai ales înzestrat cu un farmec personal și cu o voce bine individualizată, atât cât să fiu deodată alături de el.
așa mi se întâmplă: cărțile bune mă bucură, cărțile proaste mă deprimă, e primul semn.
andrei dosa e un poet dintre cei născuți natural, dar i-a trebuit și lui ceva timp să se limpezească, să devină credibil. pt ca asta e principala pbl a autorilor tineri (și nu numai). vocea lui a devenit între timp capabilă de inflexiuni foarte fin drămuite, inteligența îl ajută să evite capcanele minimalismului clasic, să zic așa, producând împreună un flux textual autentic, original.
iată textul selectat:

tatiana cântă-ne ceva

când am cunoscut-o tatiana schimbase
lenjeria dăduse cu aspiratorul curățase baia
după câteva mii de americani și străini
mă întrebam ce va face în dimineața plecării spre
vermont unde se duceau și ceilalți basa
să lucreze la negru în industria laptelui și să plătească
un comision de doi dolari pe oră rakeților
de la manpower moldova singura modalitate
de a obține caimac în vermont ce va face tatiana
înainte să-și amestece fluidele corporale
cu vreun redneck pentru a obține cetățenia
va lăsa totul vraiște în camera de hotel unde
au cazat-o pe timpul contractului sau va lucra profi
așa cum a făcut-o în camerele ocupate de străini?

colegii mei de muncă o invitaseră la un bbq
a mâncat când a fost rugată s-a alăturat la fotografia de grup
când a fost rugată n-a băut niciun strop
a doua zi s-a trezit prima a umblat desculță prin iarba
pe care nici picioarele ei și nici roua nu reușeau s-o facă
să pară adevărată învârtind o floricică între degete și
a cântat ceva cu mama ceva trist floricica și felul în care
se legăna erau din tezaur folcloric dar picioarele o purtau
obișnuite cu suprafața și limitele unei camere de hotel