în cele două luni de vacanță am scris complet textul lucrării și m-am prezentat cu el la profesor spre toamnă.
e un text critic, am zis.
critic...
și polemic, am adăugat.
și polemic, a zâmbit ironic nicolae manolescu. o să vedem. bine că l-ai scris, culege-l repede la calculator și adu-mi-l printat, nu pot să citesc manuscrisul tău. ai grijă să nu pierzi termenul de depunere a lucrării.
am reușit cu chiu cu vai să copiez textul lucrării pe calculator, a fost mai greu decât s-o scriu. l-am copertat și l-am depus la termen, lăsând un exemplar profesorului. nu-i spusesem la ce mă refer când foloseam termenii critic și polemic ca să-l caracterizez succint. mă gândeam mai ales la pasajul luării cam peste picior a ideii cum că moromete ar fi un țăran-filosof, când mie mi se părea că e doar isteț și cam leneș și mai ales la scena revoltei de pe arie a țăranilor, înăbușită cu armele de către miliția comunistă, scenă tratată în registru comic-bășcălios de către naratorul care se identifică transparent cu autorul moromeților II și comentată în același registru de criticul valeriu cristea. nu am acordul profesorului nicolae manolescu pt a scrie aici despre reacția d-lui, iar lucrarea era era depusă deja. și, mai ales, n-aș fi schimbat nimic, în caz că.
a urmat inspecția de grad, comisia a venit după niște peripeții prin drumul taberei, pe o stradă în formă de U răsturnat și cu comentarii despre locuri ale profesorului care pe timpul lui chao comunica, printr-un fir tras de la un bloc la alt bloc, cu dorin tudoran și altele despre mersul învățământului etc.
lecțiile au mers șnur.
la discuții, m-am uitat la ce scrisese profesorul în registrul de inspecții. lucrarea poate fi publicată, era ultima propoziție și asta era tot ce conta pt mine.
dar nu ți-e frică, o să-ți pui lumea-n cap.
am dat din umeri, nu-mi pasă. am zis ceva, scriu ce cred, poate. nu scriu la comanda nimănui și mai ales nu mă autocenzurez de dragul nimănui.,,,,
Am citit în ediția nouă „jurnalul intim” al lui Preda. El chiar credea și era interesat de a scrie romane cu și despre comuniști, o lume complet falsă pe care o bănuia eternă și pentru el a și fost pentru că a murit cu 8 ani înainte ca ea să crape. Romane ca Risipitorii sau Marele singuratic nu mai prezintă chiar niciun interes, e o lume abolită și uitată ca o lege devenită caducă. De ce? Încerc să înțeleg... Și lumea lui Robinson în care Vineri e sclav din oficiu sau al lui Richelieu din Dumas e abolită, dar e totuși vie. pentru că punctul de vedere al lui Preda (Titus Popovici, Lăncrănjan, Săraru, Fulga etc.) e unul fals asumat. Autorul știe că minte și continuă să mintă. Ceea ce nu se petrece în „Întîlnirea din...” sau „Moromeții I”. Idilizarea lui Moromete (unu) nu e a lui Preda ci a criticilor lui (E. Simion etc.)
RăspundețiȘtergereeste important pt mine sa aflu asta, eseul meu a aparut inainte de jurnalul intim si nu l-am citit la vremea aceea. unde se poate comanda editia noua? la ce editura a aparut editia noua?
Ștergere