azi, salinger, carver, bukovski și sylvia plath.
adică de la stilul înalt și metafora, la biografism, confesiune, minimalism
și expresie directă, cu minim de tropi. scrisul literar este obiect al plăcerii, da, dar nu plăceri lâncede.
nu că faulkner și dostoevski, ar oferi așa ceva, dar ei nu se implică personal, decât uneori. iată aici implicare, livrare personală totală.
e zidul acesta alb, cerul se izvodește deasupra -
nesfârșit, verde, cu niciun chip de atins.
îngerii și stelele înoată în el, dar și în indiferență.
ei sunt mediul meu.
soarele se topește pe zid, sângerându-și luminile.
un zid cenușiu acum, zgâriat și cu sânge.
nu-i nicio cale să ieși din minte?
pași în spatele meu, spirală într-o fântână.
nu există pomi ori păsări în lumea asta,
nu-i decât o lehamite.
(temeri - sylvia plath, poeme alese, paralela 45)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu