nici măcar cei care mai citesc poezie nu formeaza un grup omogen. cine sunt ei? criticii literari, cronicarii cultuali sau alte persoane care își câștigă veniturile -modeste- din cultură, unii profesori, nu neapărat cei de română sau limbi moderne, unii medici, unii pensionari, unii dintre studenți,precum și persoane neidenticabile profesional, disipate în mediul social, unele dintre ele arătându-și interesul pe bloguri, altele nu. interesul pt lectura poeziei nu te face cool, cititorii ei îl practică discret, nu e motiv de laudă, pt că lumea de azi are o reținere în a promova social oameni visători, lipsiți de pragmatism și spirit de acțiune, cum se crede, îndeobște, că sunt.
deci nici acești oameni nu formează un grup omogen.
un prim criteriu după care am observat că se despart este gustul. sunt cititori de poezie care nu pot trece dincolo de versificația clasică, de ideile poetice limpezi, de mesajul direct. aceștia s-au oprit cam pe la adrian păunescu ana blandiana și ileana mălănciou.cunosc un profesor/ eseist/ cronicar, care mi-a spus exact așa, el s-a oprit la ileana mălăncioiu.
apoi visătorii blagieni, poezii pline de lirism, de sentimente, de trăiri.
apoi, din ce în ce mai puțini, cititorii de poezie contemporană, scrisă de autori, pe care îi pot vedea și auzi.
alt criteriu este noutatea și doza de experiment a poeziei citite. cu cât este mai nouă, mai îndepărtată de modelele consacrate, cu atât interesul pt poezie se polarizează ca pilitura de fier în apropierea magneților. unii dintre cititorii de poezie și de literatură în general, rămân fideli poeziei/ literaturii consacrate, oficiale, consideră că poezia/ lieratura nouă nu e poezie/ literatură. alții, dimpotrivă, preferă numai poezia/ literatura recentă, mai mult sau mai puțin experimentală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu