frigiditate

muzica este o plăcere ușor de obținut, adică imediat ce începe să ruleze materialul pe care este imprimată. chiar dacă textul care o însoțește este într-o limbă necunoscută, muzica pătrunde membrana fină și sensibilă a creierului și-și face efectul asupra hormonilor eliberând endorfinele.
și cu poezia este la fel. mai întâi citești și lași textul să te învăluie, să te cucerească chiar dacă nu înțelegi totul, chiar și dacă nu înțelegi nimic. dacă te chinui să înțelegi, să cauți idei și sentimente, așa ca la școală, ai ratat prima lectură, foarte importantă după părerea mea.
dacă textul citit te-a atras doar auzindu-l, fără a-l înțelege, abia apoi începi să sapi după sensuri, în cazul poeziei mai dificile.
poezia nu este degustată complet fără pătrunderea sensurilor ascunse. eu prefer totuși cititorul care o gustă fără să fi înțeles totul (dar nu nimic, totuși!) cititorului care o înțelege, dar nu o gustă. cel de-al doilea este un cititor frigid. el mimează o satisfacție pe care nu o trăiește de fapt.
text suport

daddy

nu te mai potrivești, nu te mai potrivești
pantofule negru,
am trăit în tine ca un picior
treizeci de ani, săracă și albă,
abia îndrăznind să respir, să hapciu.

tati, a trebuit să te ucid.
ai murit înainte să am timp -
greu ca de marmură, o geantă plină de dumnezeu,
statuie cadaverică, deget gri la picior,
mare cât o ștampilă de frisco

și cu capul în sucitul atlantic
unde toarnă cu verde aprins peste albastru
în apele de coastă ale frumosului nauset.
obișnuiam să mă rog pentru a te recâștiga
ach, du.
...
(daddy, sylvia plath, poeme alese, paralela 45)