trăia în bucurești,
își găsise un loc la căminul p16, în cuptorul cu microunde al unui masterand pe
care colegii îl numeau andrei, iar părinții cristi. la un moment dat tatăl lui
cristi s-a îmbolnăvit și s-a internat la institutul clinic fundeni. tatălui nu-i plăcea mâncarea de spital și așa
a ajuns cuptorul, într-o zi geroasă, de
la căminul din regie la mama dracului, în fundeni. în salon mai erau încă doi internați, doi domni
maniaci ai curățeniei aseptice.
era destul de
plăcut și aici, iar gândacul își reveni repede după călătoria cu metroul și cu autobuzul prin ger. așteptă ce așteptă să se obișnuiască
cu programul celor de-aici, oarecum diferit de ceea ce știa el de la cămin. aceștia
dormeau și ziua, iar noaptea se trezeau deseori și gândacul nu mai știa ce să
facă, avea nevoie să iasă și el măcar un pic undeva.
tatăl lui cristi
văzu chiar de-a două zi căcățișurile de gândac sub cuptor pe frigiderul alb. se
temu că iar o să se certe cu domnul r. și cu domnul m., vecinii lui de salon.
adună excrementele mărunte negre și negre cu un prosop de hârtie umezit în
alcool sanitar, dar a doua zi erau altele în locul lor. vecinii încă nu observaseră,
dar era o chestiune de ore, maxim o zi.
l-am omorât
azi-noapte, nu-l mai căuta, mi-a zis dimineața d-l radu.
mă uitam îngrijorat sub cuptor
.
cum? era pe
frigider?
ar fi vrut el, dar n-a
apucat, a zis vecinul. l-am văzut venind de la baie, am fugit și l-am prins sub
papuc. un’
te duci, gică, fire-ai al dracu cu microbii tăi. la frigider, ă? ia de-aici,
jigodie!
păi e sigur că
venea, nu se ducea?
venea, venea, l-am
văzut și ieri noapte, dar ieri mi-a scăpat al dracu, a fost mai iute ca mine, venea
de la baie spre spre frigider, ce eu sunt prost?
asta a fost viața lui
gică, botezat și mort în ultima clipă a biografiei lui palpitante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu